Archive for Octombrie, 2010

Ce mă?

Şi am uitat să scriu despre faptul că am fost repartizat cu ”ce muşchi am eu” în cameră. Defapt apartamentul era cu 2 camere, eu cu Cipi(om nebun) într-o cameră şi Cosmin(de la Birchiş, om nebun) cu ăla în cameră. Minunat! În fiecare dimineaţă ascultam câte o minunată Inna sau ceva salam.. Naşpa! Prima săptămână ungurească a fost una de adaptare pentru noi toţi, am avut on arrival training, am avut city game, am avut bere la 1 leu şi 20 de bani, am avut mâncare mai rea ca foamea, am avut Lucky. Povestesc despre city game..

Eram într-una din zile la chillout place, eram toţi şi ne-am împărţit în 2 grupe, brânză şi caşcaval. Eram caşcaval, m-am oferit să fiu liderul şi aşa eram noi 13 persoane cu o hartă în mână. Trebuia să cucerim Budapesta, aveam harta, aveam 11 puncte ţintă unde trebuia să ajungem şi să facem câte o poză trăznită. Job done maică! Primul punct nu s-a lăsat găsit nicicum, muzeul jidanilor, până la urmă l-am găsit, apoi am mers la muzeul naţional, apoi la Parlament, apoi la mai multe. În fine, am colindat toată Budapesta căutând clădirile, podurile, parcurile pentru o poză. Într-un final am ajuns la unul din punctele de la capăt de listă, The Citadel, unul din cele mai înalte puncte din Budapesta. Era seara, eram obosiţi, am ajuns sus şi ne-am bucurat de ce am reuşit să vedem printre picurii de transpiraţie ce curgeau printre pleoape. Vedeam toată Budapesta, de sus, eram în/pe tavan. La finalul zilei, în jurul orei 23, ora locală, am ajuns aproape de The Greatest Hostel, am dat de un nonstop şi ne-am plantat acolo. Bere, Lucky, joke, oboseală..etc.. Minunat!

Mai urmează şi alte minunate naşpa povestiri, stai în zonă.

De la distanţă de departe te salut!

(nu-mi pasă de clişee, gramatică şi afoni!!)

Anunțuri

Comments (5) »

Unde sunt?

Am avut 13 vizualizări până în momentul de faţă, m-am decis să scriu şi eu din nou printre rândurile deja prăfuite din semi jurnalul ăsta ieftin. Mi-e lene să tot scriu, nu am inspiraţie, nu am timp mai nou de vreo 2 luni.. (teleportare, aa?)

Hai să povestesc câte ceva despre minunata noastră experienţă în ale voluntariatului în Budapesta, capitala celor care nu sunt prea suportaţi de către marea majoritate din tărişoara asta ieftină..

 

”Trebuia să ne întâlnim la 10 în faţă la hotel Parc, atunci era plecarea. Băiat simţit cum sunt  am ajuns la 8 jumate acolo, am stat singur ca prostu’ cu bagajele până pe la 9 jumate când au venit 2 dintre ceilalţi.. La 12 jumate am plecat din parcarea hotelului, fain, nu? O să povestesc în mare că dacă ar fi trebuit să povestesc în mic, cu detaliu, sigur mi se strica tastataura.. Drumul a fost lung, am avut o companie de genul ”hai să facem o poză” sau ”eu am gps pe telefon” sau ”păcat că nu am venit cu maşina mea” sau ”bă ce muschi am”. Căcat urât mirositor, altceva nu puteai să îmi zici? M-am plictisit şi am plecat în spatele microbusului, acolo unde era M. , z. şi b. toate fete pe filme.. Acolo o început tot, am jucat vreo 6-7 partide de cruce, în cruce, cu surprize sub picior. Am ajuns în Budapesta, ca şi un câine fericit ce am fost am scos elegant capul pe geam şi admiram ce face forintu’ în ţara ce ne caza pentru 30 de zile din momentul ăla. Noa’ fain! La primul hostel am stat în faţă ca nişte curci şi ne aşteptam cheile să putem urca în lumea care avea să ne devină casă, birt, telenovelă, stres.. Ne-am instalat, elegant şi am stat chill. După un timp a venit iniţiativa ”hai să cautăm o alimentară să umplem frigiderele, burţile şi capul cu nişte bere”. Job done! Al nostru minunat Tesco era la 5 minute de mers pe jos, în praf, în checheci unguresc. Pentru necunoscători checheci e o zona foarte săracă din Arad unde locuiesc mulţi oameni nu foarte primitori şi sociabili. Frigidere umplute, seara sosită, chillout place, bere, ţuică românească, o mână de oameni, beţie şi mahmureală pentru unii dintre noi.. O seară de socializare, o seara de râsete, o seara de bere, o seara chill, vomă, bere, iar vomă, ciocolată ieftină da’ bună, unguri, noi şi da iar bere.. Frumos, dar puţin..

 

Astea fiind scrise şi recitite am reuşit să îţi mărturisesc prima zi din Budapesta, 1 august. Vor mai urma încă 29-30 zile, nu ştiu exact că am fost prea beat.. În curând.

 

Api aşea! Servus!

 

Leave a comment »