Proust! -ule.

Nu e renumitu’, e legat de prostie. Îmi place accentul pe care îl am când zic despre cineva că e un ”proust”. Nu-mi place să afirm aşa ceva dar sunt obligat şi îmi hrănesc realismul cu prostia altora. Îmi place că pot râde când ceilalţi dau în gropi. Tu plângi mie-mi vine să râd, e neplăcut, pentru tine. Odată ajuns în groapă, acolo ar trebui să rămâi, dar tu nu, tu insişti să te ridici, să mergi mai departe, dar după un timp cazi din nou, iar te ridici şi tot aşa.. Toate pentru simplul fapt că eşti român şi trăieşti în România. O ţară minunată, europeană, plină de gropi, în care toţi cădem, ne ridicăm, mergem mai departe dar cădem din nou, pe unele le ocolim şi ne învârtim în jurul nostru dezechilibraţi căzând într-o altă groapă. Capul sus ar zice cineva, eu aş zice privirea înainte. Nu pricep ceva..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: