Archive for Iulie, 2010

Altfel..

Azi e sâmbătă, acum e dimineaţă. Beau cafea fierbinte şi fumez Lucky nociv, stau pe scaun negru şi nu-i vreun stres.

Mâine e duminică de dimineaţă toată ziua. Nu voi bea cafea, voi fuma puţin dar tragicul e că nu voi mai sta pe scaunul meu negru timp de o lună. Plec departe, de data asta stau suficient încât să mă satur de tot. Plec în Budapesta intr-o acţiune mare de voluntariat multicultural. Din 1 august, teoretic miroase a vacanţă pe blog, dar dacă prind 23 de secunde libere promit că îţi zic un mic *Ceau!* şi de acolo. Ironic vorbind.

Tot ironic îţi zic te pup. Nu aş putea să te pup, eşti la distanţă, dar totuşi te pup.

Servus!

Comments (3) »

Ciudatule!

Afară plouă liniştit

Iar eu îmi beau cafeaua

Cu un Lucky-n gură spânzurat

M-am săturat să-mi fac damblaua.

Aplauze!

Ciudat sunt şi voi fi

În fiecare dimineaţă

Doar atunci când m-oi trezi

Afar’ să fie ceaţă.

Pauză fără aplauze!

Fără probleme stau aici

În scaunul meu negru

Poet nu sunt, vrei să-mi zici?

Poet sunt doar în centru.

Aplauze cu pauze!

Afară-i frig şi e înorat

De fericire nu mai pot

Al iernii blând ritm dansant,

Abia aştept să-l joc!

Oficial, cea de-a doua mea minunată poezie a ieşit de la tipografie. Nu mă judeca, că n-am experienţa sa, a lu’ ăla Bacovia. Cacofonie intenţionată şi din lipsă de idei!

Săru’ mâna!

Comments (3) »

Parcă..

E altceva. Parcă e mult mai bine. Parcă m-aş plimba cu o barcă, acum! Mă bucur că e linişte, răcoare şi plouă. Calculatorul nu mai arde, e bine, ne înţelegem bine acum. Astăzi m-am certat cu mine, am vorbit cu gura plină şi mi-am zis că nu-i ok. Cum să faci aşa ceva..? Sunt ca de obicei în preamăritul meu scaun negru, cu..(mă duc să fur ceva de la mama)…cu un LM în colţul gurii şi meditez, gândesc. Tu ce mai faci? De ce nu îmi pui o întrebare la care să trebuiască să stau 43 de minute să gândesc să îţi pot da un răspuns? Parcă citeşti ce scriu, parcă te văd..

Citeşti cât citeşti, rămâi blocat/ă, mai citeşti odată să înţelegi ce am vrut să spun, nu reuşeşti şi treci mai departe, te întrebi ce-i cu blogul ăsta dacă eşti nou/ă, eventual îl închizi şi deschizi un minunat alt bookmark şi rămâi blocat acolo.

În loc să te cultivi aici, adică să îţi pui şi tu un mic răsad de croampe sau nişte roşii, ca apoi să ai ce culege, tu pleci..

Treabă-i asta…. ?

Comments (1) »

ioi

După parerea mea arată ca şi un castel, din ăla ciudat, cu apă în jurul lui, cum vezi în filmele proprii sau auzi în basme. ioi e micul meu castel, locul unde sunt eu, locul în care îmi petrec majoritatea timpului în timpul pe care îl am. E atât de uşor să fi tu în propria lume, de ce nu poate fi aşa tot timpul? De ce apar întrebările tot timpul? Îmi doream să plouă peste oraşul ăsta, peste canicula asta, peste mine. Azi am primit ce mi-am dorit. M-am răcorit suficient încât să-mi doresc din nou şi din nou. M-a prins ploaia, de picior, pe picior greşit. Obişnuiam să mă ascund, dar azi nu, azi am îndurat fiecare strop, nu-mi puteam ţine ochii deschişi. O senzaţie unică pe care o mai vreau. E frumos!

Bun venit în lumea mea, în castelul meu drag dragă..

..ioi..

Comments (4) »

= cu 0

De ce? De ce nu? Parcă era frumos. Parcă erau multe, parcă.. Măcar mai sunt? Normal ca da. Dar de ce?

De ce erau multe? De ce mai sunt? Câte mai sunt?

Eram în ’77 chiar după cutremur, mă jucam pe Playstation, era super vremea afară, oraşul inundat. Dar când să mă bucur mai mult de Mcpuişorul găsit lângă plicul cu antrax am fost omorât de plutonul care l-a omorât pe N.C. Acelaşi pluton care a încercat azi să-l ajunga din urmă pe Contador în etapa 15 a turului pantalonilor super largi purtaţi de vântul, şi nu crivăţul, care venea dinspre apusul răsăritean pe care dacă îl priveai imediat primeai o cefalee de cap în gură spartă ce eşti pierdut prin lumea asta rea şi chinuitoare asemeni unui aparat medieval de tortură din trecutul apropiat de prin anul 2432 când roboţii deja controlează lumea şi toţi suntem morţi, inclusiv negri, ţiganii, evreii, chinezii, indienii, englezii şi toate celelalte rase pe care voi încă le urâţi, urâţilor ce sunteţi, barbari şi ticăloşi, trădători şi nemiloşi. Bine faceţi dragi prieteni, că fără voi nu ar exista răutate şi fără răutate nu ar exista nici bunătate pentru ca nu aţi şti cum să o puneţi în valoare sau balanţă, scorpion sunt şi mă mândresc cu asta şi nu alta. Zic!

Şi întrebarea e:

De ce ne mai chinui, Packo?

Leave a comment »

Vreau!

Trebuie să fac un dans? Ce altceva? E atât de cald….Vreau să plouă, vreau răcoare, vreau iarnă, vreau ceva care să mă scoată din topire…

Later edit: Plouă!

Comments (8) »

Ce faci, bă?

E mai corect ”Ce faci bă?”? Nu-mi prea pasă, sincer, chiar nu. Ca să fiu în temă, vreau să îţi zic că acum mănânc îngheţată de vanilie cu topping de fructe de pădure, cum sună asta? Ca dracu! Ce topping, ce fructe, e praf cu apă şi coloranţi. Mulţumesc, tanti! E bună, tare de tot. Apropo, după cum ai observat mi-am schimbat tema de la blog. Ce zici de ea? E ciudată..ştiu. Ziua 196 din 2010 se va termina tot călduros pentru mine, tot în scaunul negru, tot cu Lucky-ul în faţă, tot. Te salut de aici, wonder women, inexistent-o.

Comments (2) »