Archive for Aprilie, 2010

Black. Why?

Intru din nou în sfera discriminării doar că de data asta încerc să ii clasific pe cei discriminaţi, cred. Se poate, oare, face o astfel de clasificare? Ambele tabere sunt discriminate, ve-ţi zice că am văzut prea multe filme, dar nu e aşa. ştiu că fiecare tabără are şi parţile slabe şi părţile foarte bune. Aşa că…

  • Ai noştri au mulţi copii, ai lor au aproape 2, 3.
  • Ai noştri au multe rude, ai lor au mulţi prieteni.
  • Ai noştri au căruţe, ai lor au Cadillac-uri, Chewy-uri, GMC-uri, etc-uri.
  • Ale noastre au fuste multe şi viu colorate, ale lor au rochii de seară şi sunt doamne.
  • Ai noştri au ‘cămeşi’ cu flori, ai lor au costume scumpe.
  • Ai noştri au mulţi copii, ai lor au multe femei.
  • Ai noştri vând tot felul de lucruri prin pieţe, ai lor evident nu ştiu ce sunt alea pieţe.
  • Ai noştri au cocioabe, ai lor au imperii.
  • Ai noştri au palate cu ‘haur’, ai lor au piscine.
  • Ai noştri umblă prin toată Europa, ai lor rămân prin crib-uri.
  • Ai noştri se numesc rromi, ţigani, gabori, ciotârnari, ai lor ciori, negri, sclavi.

Evident vorbesc despre afroamericanii de peste Atlantic şi despre rromi de peste tot.

Evident este o diferenţă mare între ei.

Evident ştiu că şi cei de prin State trăiesc foarte greu unii dintre ei, prin suburbii şi evident ştiu că şi ai noştri sun regi, unii.

Sunt discriminaţi, toţi. Sunt 2 rase diferite, dar primesc la fel de multă ură din partea ‘albilor’.

De ce nu putem să-i tolerăm? De ce nu putem fi mai buni?

Comments (6) »

Ce să..?

Nu, nu. Sunt lipsit de chef, viaţă şi inspiraţie astăzi. Prefer să stau în pat, relaxat de o muzică bună. Prefer să nu fac nimic. Am desenat ceva, nu mi-a ieşit ce am vrut, am renunţat. Muzica încă mai cântă. Eu încă mai pot. Nu am adormit. Sunt plictisit şi aiurit. Am fost la cursuri, am venit, m-am plictisit, doar nişte verbe care îmi descriu activitatea pe ziua de azi. Tu citeşti acum, eu probabil mă învârt în jurul meu căutând o sursă de inspiraţie, venit, lumină sau dansez. Mă uit la telefon, iar am mesaje de la Orange. Atât de mult mă deranjează mesajele alea, dar nu ştiu de ce. Nici măcar nu le mai citesc. Muzica tot cântă, eu o ascult dar nu mă inspiră, ma relaxează, azi. Când am intrat în cameră azi am avut 4 muşte ce navigau prin jurul becurilor. Ce căutau ele acolo şi de ce erau 4, nu ştiu şi nici nu o să ştiu. Dar sunt sigur că pe geam au intrat, sper. Am făcut mai demult această poză şi cred că acum merită postată. Apasă pe ea dacă o vrei mai mare. 🙂

De ce citeşti această postare fără rost?

Comments (5) »

Dar..

Afară încet plouă. Sunt nişte picături atât de mărunte încât preferi să nu le vezi, preferi să stai în casă. Vezi 2,3 poate 4 oameni pe stradă, unul cu o umbrelă, altul fără, câteva maşini energizate. Plouă şi sperie. Parcă fiecare strop de apă care îţi trece foarte aproape de ochi te sperie. Nu te aştepţi să vină atât de aproape, dar stropul e pervers şi te udă din cap până-n picioare. Am o ţigară, o scrumieră plină, telefonul şi 2 brichete în faţa mea, a şi nişte cursuri, mai întorc din când în când capul, privesc pe geam să vad care-i starea şi văd iar acelaşi peisaj rece, culori închise, gri, urât. Când vei veni?

Încerc să scriu, mai citesc câte un blog sau comentariu, observ tâmpenii pe la televizor, nu mă stresez, sunt foarte relaxat. Vremea de acum e relaxantă, te îmbie să te apropii de un pat, să stai chill să gândeşti departe, să ai filme adânci. E mişto. Nu-mi place că nu pot analiza alţi oameni, dar îmi place că ma pot analiza pe mine.

Îţi place ploaia? Rece?

Comments (31) »

E nou..

Astăzi am învăţat ceva nou. Nu prea mă va ajuta pe viitor dar am învăţat şi e pentru mine. Mergeam cu 3 colege la cursuri, de la cafea. Printre micuţii picuri de ploaie ne strecuram uşor pe stradă facând slalom printre băltoace.

Apoi aud:

”Vezi că ţi se vede patentul, aproximativ 2 cm din el”

În momentul imediat următor mă întrebam dacă e vorba de mine, am observat că nu are ce să mi se vadă mie şi am pus întrebarea banală:

”Ce patent?”

Imediat am fost luminat de una dintre colege, patentul de la ciorapii ei. Bucata mai inchisă la culoare care se ascunde de obicei sub fustă sau alte veşminte.Cu toţii ştim că patentul e acea sculă din trusa unui Nea’ cu care tai unele chestii, ţii strânse bine altele, desfaci unele suruburi, spargi ouă, prinzi nas dacă eşti mai mic sau mai redus.

Ok, de ce tocmai patent? De la ce vine patent?

Comments (2) »

Onest..

Chiar vreau să fiu sincer acum. Defapt, sincer aş vrea să fiu tot timpul, dar câteodată doare pentru cei din jur sinceritatea, nu-mi place, asta e. Postul anterior a reflectat cu adevărat starea de spirit ce o aveam atunci şi sper ca şi altele să o facă la fel. Acum stau pe scaunul propriu, ascult dnb, în colţul stâng al gurii îmi ţin Lucky Strike-ul, trag din el puţin(e ultimul), privesc tastatura şi încerc să scriu ceva care să-mi placă mie şi nu numai. Scrumez, în jurul scrumierei, din greşeală. Şterg şi pornesc de la capăt.

Aşa trebuie considerate problemele, eu aşa fac. Asemănarea dintre probleme şi scrum nu e o coincidenţă. Amândouă se pot şterge, unele mai uşor, altele lasă pe deget un praf gri, altele nu sunt. De ce? Te poţi întreba şi tu.

Viaţa se poate considera uşor şi ca un creion. În timpul copilăriei cât timp creşti, te ascuţi, creşti spre vârf. (e gata ţigara.) Pe urmă adolescenţa îţi mai rupe vârful de câteva ori, îl reascuţi, treci peste. Ideea e că pe unde treci îţi laşi o urmă, bună sau nebună. O urmă gri, o linie sau un desen. Contează urma.. de ce? Te poţi întreba şi tu.

Crezi că ar fi mai bine dacă am fi toţi mai sinceri?

Comments (11) »

Soul..

Îmi ziceam că nu o să postez propriile fotografii, vroiam să le păstrez doar pentru mine, sunt puţin egoist la faza asta. Nu înţeleg de ce. E duminică, mai devreme fumam o ţigară pe (în) la geam şi eram orbit de soare, prea puternic. Mă gândeam că iarna e anotimpul meu preferat şi apoi am revăzut o mică parte din colecţia mea de fotografii şi mi-am dat seama că eu defapt iubesc florile. Sunt modelele mele. Nu pricep de ce tocmai poza asta, dar îmi place şi vreau să o împărtăşesc cu tine. Având în vedere soarele, căldura şi praful de afară, vreau să înverzesc puţin blogul, să-l înfloresc. Verde e frumos, verde e chill. E doar o culoare dar face multe.

Zâmbeşte, oricare ar fi situaţia. E mai frumos. E mai natural. Ce-i natural e frumos, aproape.

O duminică minunată!

Comments (13) »

Cine, totuşi?

Schimbam câteva vorbe cu rost cu Gee şi mi-a spus aşa:

– Băi, sunt curioasă tare, vreau să ştiu cum arată acest om neînţeles.

M-a tulburat. Nu ştiam dacă să-i dau o poză, nu ştiam dacă să o vizitez, aşa că i-am(mi-am) făcut o mică descriere pe care doresc să o împărtăşesc cu voi.

Packo: – Acest om neînţeles arată ca şi un om normal, simplu, dar diferenţa între el şi semenii lui e că el priveşte o altă parte a unei probleme. O analizeaza, scoate enigmele şi încearcă să le elucideze. Acest om neînţeles la rândul lui este neînţeles de alţii şi descurajat de alţii. Dar, sincer, omului de care vorbim i se rupe de părerea celor care se bagă fără rost, celor invidioşi.

Aceasta a fost o discuţie privată. Încercaţi să nu o memoraţi. Nu înţeleg de ce..

Comments (7) »