Archive for Februarie, 2010

Apropo de căc*t..

Zicea un cineva că:  „-tipul ăla se mărită”.. Imediat după, urmează replica „-se însoară bă, că e bărbat”.

Întrebarea mea (ăăă, iar pun întrebări la care nimeni nu-mi răspunde.. nu înţeleg de ce..) este (defapt sunt mai multe):

De ce căc*t nu-i tot una:  el se mărită şi ea se însoară cu ea se mărită şi el se însoară şi cu ei se căsătoresc?

De ce atâta bătaie de cap? Nu e mai simplu să zici: ei se căsătoresc decât restu’ ?

De ce lumea se complică? De ce nu se rezumă totul la chestii simple?

De ce pun atâtea întrebări?

nu înţeleg..

Comments (4) »

Până când?

Mă mai macină o problemă.. ăăă, cum dracu’ poţi fi măcinat de o problemă? Adică intri în ea, ea te macină şi apoi ieşi sub o alta formă, mai păstoasă? Sau, defapt problema intră în tine, iţi macină toate cele şi iese sub o altă formă mai păstoasă, uşor maronie? Deci ce iese din noi este o problemă? Deci noi suntem o maşinărie de tocat probleme?

Indubitabil (via).. nu mai înţeleg nimic, chiar deloc..

Comments (1) »

Care?

Stau, fumez, privesc afară pe stradă pe geam (ştii cum), mă relaxez cu o muzică bună în căşti şi un film bun în altă dimensiune (şi asta ştii cum) şi mă gândesc.. Nu înţeleg ceva, acum chiar nu înţeleg..

Care e varianta minunată??

– a nu înţelege?     sau

– Anu’ înţelege?

Verb la infinitiv sau întrebare stupidă? Albă sau neagră (amândouă că nu suntem rasişti)? Asta sau aia?

Acum chiar am dat de dracu’, chiar nu înţeleg..

Comments (2) »

Apropo de memorie..

Un banc bun(sau nu) zice aşa:

Merge un tip la doctor, el având probleme de memorie.. Ajuns acolo, stând foarte mult la coadă, pleacă.. Revine dupa o perioada, iar coadă, iar înjurături, iar ‘Ţară de căcat’, iarnă.

Morala:  avem o ţară minunată. (Punct..)

aaa, bancu’. Am uitat, nu înţeleg de ce..

Tipu’ într-un final intră la doctor şi îi zice:

–  Sunt bolnav!

– Aşa şi..? (Le doctoeur..)

– Uit foarte repede, decând fumez..

– De când???(Le doctoeur, uimit..)

– De când ce?

De ce nu pot să înţeleg..??

Leave a comment »

Memoria.. nu afectează mentalitatea!

Gândeşte-te că ai prieteni.. doar gândeşte-te, nu e obligatoriu să ai.. Pe vremuri când te întâlneai cu ei, revederea era mult mai importantă decât faptul că nu v-aţi văzut. Te salutai cu ei, te îmbrăţişai cu ei, fumai cu ei.. Dar mentalitatea se schimbă.. nu înţeleg de ce.. totul se schimbă.. vin din nou cascadele de întrebări.. salutul se transformă într-o simplă strangere uşoară de mână şi un ‘ceau bă’.. îmbrăţişările dispar cu desăvârşire.. şi în schimb apar întrebările, din nou, cu milioanele.. de ce? Nu înţeleg.. ‘Unde ai fost aseară?’, ‘De ce n-ai răspuns la telefon?’. Ceau şi ţie bă..

De ce mentalitatea se schimbă?

nu înţeleg de ce..

Leave a comment »

The Jam

Eram în geam odată.. adică, eram pe geam.. defapt n-am cum..ok, priveam afară odată şi vedeam tot felu’: de la avioane la camioane, de la aştrii  la monştrii, de la ţigară la chestia aia banală, ăăă fum. Da, fumam privind afară. Da’ nu înţeleg de ce nu fumam în cameră..defapt eram în cameră.. da’ pe geam..adică priveam..adică..

Inţelegi tu?

Eu nici acum nu înţeleg..

Comments (1) »

Film.. cu şi despre..

După ce mi-a dat punguţa cu suta de euro eu eram puţin speriat pentru că nu mai văzusem o asemenea tragedie. Problema de aici era că dupa cele văzute m-am trezit din vis sau din film sau din călătorie. A, da, eu călătoresc mult, pe unde vreau, cu cine vreau, nu înţeleg de ce, dar călătoresc. Pun căşti în urechi, dau drumul la muzică tare, trag, împing şi intru în noua călătorie. Sincer, chiar nu înţeleg cum sau de ce dar se întâmplă.. Dupa scânteie, revin înapoi, schimb piesa, încerc să mă trezesc, dar nu pot şi plec din nou.. într-o alta. Durează atât de mult..

Cum e posibil?

Nu înţeleg..

Leave a comment »