a nu înţelege..

Nu e renumitu’, e legat de prostie. Îmi place accentul pe care îl am când zic despre cineva că e un ”proust”. Nu-mi place să afirm aşa ceva dar sunt obligat şi îmi hrănesc realismul cu prostia altora. Îmi place că pot râde când ceilalţi dau în gropi. Tu plângi mie-mi vine să râd, e neplăcut, pentru tine. Odată ajuns în groapă, acolo ar trebui să rămâi, dar tu nu, tu insişti să te ridici, să mergi mai departe, dar după un timp cazi din nou, iar te ridici şi tot aşa.. Toate pentru simplul fapt că eşti român şi trăieşti în România. O ţară minunată, europeană, plină de gropi, în care toţi cădem, ne ridicăm, mergem mai departe dar cădem din nou, pe unele le ocolim şi ne învârtim în jurul nostru dezechilibraţi căzând într-o altă groapă. Capul sus ar zice cineva, eu aş zice privirea înainte. Nu pricep ceva..

Îmi ziceam că nu o să postez propriile fotografii, vroiam să le păstrez doar pentru mine, sunt puţin egoist la faza asta. Nu înţeleg de ce. E duminică, mai devreme fumam o ţigară pe (în) la geam şi eram orbit de soare, prea puternic. Mă gândeam că iarna e anotimpul meu preferat şi apoi am revăzut o mică parte din colecţia mea de fotografii şi mi-am dat seama că eu defapt iubesc florile. Sunt modelele mele. Nu pricep de ce tocmai poza asta, dar îmi place şi vreau să o împărtăşesc cu tine. Având în vedere soarele, căldura şi praful de afară, vreau să înverzesc puţin blogul, să-l înfloresc. Verde e frumos, verde e chill. E doar o culoare dar face multe.

Zâmbeşte, oricare ar fi situaţia. E mai frumos. E mai natural. Ce-i natural e frumos, aproape.

O duminică minunată!

Schimbam câteva vorbe cu rost cu Gee şi mi-a spus aşa:

- Băi, sunt curioasă tare, vreau să ştiu cum arată acest om neînţeles.

M-a tulburat. Nu ştiam dacă să-i dau o poză, nu ştiam dacă să o vizitez, aşa că i-am(mi-am) făcut o mică descriere pe care doresc să o împărtăşesc cu voi.

Packo: – Acest om neînţeles arată ca şi un om normal, simplu, dar diferenţa între el şi semenii lui e că el priveşte o altă parte a unei probleme. O analizeaza, scoate enigmele şi încearcă să le elucideze. Acest om neînţeles la rândul lui este neînţeles de alţii şi descurajat de alţii. Dar, sincer, omului de care vorbim i se rupe de părerea celor care se bagă fără rost, celor invidioşi.

Aceasta a fost o discuţie privată. Încercaţi să nu o memoraţi. Nu înţeleg de ce..

Ţântova revine. Ne atacă din nou mintea. E atât de ciudată această vodkă încât îţi vine să nu te uiţi la reclamă. Asta îţi recomand şi ţie, nu te uita la spot, nu are rost, o să înnebuneşti şi probabil o să vrei să o cumperi. Încercând asta, o să realizezi că e doar în imaginaţia ta, o să încerci să ne dai în tribunal, o să facem sute de procese pe tema asta şi nu o să ajungem niciunde pentru că suntem încă în România. Nu are rost să ne complicăm, nu înţeleg de ce dar chiar nu are rost să priveşti reclama. Totuşi îndulcire plăcută. De ce?

Nu înţeleg de ce tot pun aşa ceva pe blog.

Nu înţeleg cine ar vrea să vadă aşa ceva.

Nu înţeleg care e sfârşitul la toată acţiunea asta.

Nu înţeleg cum nu realizez că e ciudat.

Oricum, nu înţeleg..

Am să fac un mic sondaj. Cine vrea să răspundă e binevenit să o facă printr-un comentariu. Pun întrebări şi tu răspunzi. Sunt curios cum vă umblă imaginaţia (poa’ să umble?) cu toate că prea multe nu aflu. Nu vreau răspunsuri care închid, exemplu: da, nu.

1. De ce?

2. De ce nu?

3. Care?

4. Unde?

5. Cum?

6. Ai o părere?

7. E ciudat?

Da-ţi liber imaginaţiei aici. Nu înţeleg de ce fac asta, nu înţeleg de ce acest post, nu înţeleg de ce..

Unii îmi zic că sunt fustrat, spre uimirea lor nu sunt.

Unii îmi spun că sunt ciudat, spre uimirea mea nu sunt.

Unii îmi zic că ei nu înţeleg unele probleme, spre bucuria mea sunt mândru de ei.

Unii îmi mărturisesc că eu nu înţeleg, spre bucuria lor, întradevăr nu înţeleg probleme fără rezolvare clară.

Spre uimirea tuturor, eu sunt şi puţin fustrat şi puţin ciudat, dar nu tot nu înţeleg..

Nu pot, chiar nu pot de data asta.. Nu pot înţelege de ce unii nu mă pot înţelege.. De ce ei nu înţeleg că eu vreau să înţeleg ceea ce nu înţeleg, dar nu pot înţelege.. E greu să înţelegi problemele pe care eu nu le înţeleg, dar ei chiar nu vor să înţeleagă că (virgulă) cu toţii avem probleme de neînţeles..

De ce nu vrei să înţelegi că eu vreau să înţeleg?

De ce nu înţelegi că nu pot înţelege?

De ce nu înţeleg?

De ce, nu?

Postarea anterioară poate părea puţin ciudată.. Sper să nu isc controverse. Nu sunt ateu, cred în ceva şi chiar cred, sunt convins de ceea ce cred. Cred în natură, nu în altceva, doar natură. Cred in ceva ce are un rol, ceva ce se poate dezvolta, cred…

nu înteleg de ce am concepţiile astea ciudate dar asta e..nu mă voi schimba niciodată..tot timpul voi pune întrebări chiar dacă unele sunt banale pentru unii…

Am tot respectul pentru cei care citesc ceea ce scriu şi şi mai mult respect pentru cei care înţeleg lucruri pe care eu nu le înţeleg sau înţeleg de ce nu înţeleg eu..

Fiecare e cu părerile lui…dar…

Se tot spune de atotştiuitori. Nu există, nu ai cum să ştii tot, din punct de vedere biologic e imposibil, creierul nu e atât de puternic încât să suporte o asemenea capacitate de informaţii, iar din punct de vedere moral iar e imposibil. Se spune că 6 zile au durat până la facerea Pământului. Bun, dar divinitatea a făcut asta dupa ce a fost făcut universul sau el exista şi apoi am fost făcuţi noi??? Există defapt vreo divinitate? Ne-a făcut cineva? Ne-a luat cineva o coastă ca să facă femeia?

E absurd.. Urmărind un vechi documentar mi-am readus aminte de această problemă. Noi ne ”tragem” din alte vieţuitoare şi punct. Pământul a fost creat la Big Bang şi atât. Omul nu e creaţie dumnezeiască leită cu creatorul. Omul este un animal adaptat de numeroase ori de-a lungul timpul la diferitele schimbări de mediu şi condiţii.

Şi atât..

De ce nu tot ce e în biblie e şi demonstrat? Părerea mea: pentru că nu există.

De ce trebuie să trăim închişi în această sferă şi să ascultăm concepţiile unora care probabil au fost fumaţi când au scris respectiva carte, testament?.

De ce să credem că există o anumită divinitate când defapt ştim că ştiinţa exactă nu concepe astfel de lucru?

Cred că aceasta e cea mai mare problemă care mă macină(adică?), dar nu înţeleg de ce…

Apropo despre lucruri de neînţeles..  Există iubirea ideală? Există iubire perfectă? Există iubire?

Eu consider că fiecare dintre noi are în lumea asta mică o persoană care este iubire ideală pentru el/ea. Şi pe lângă asta în mod normal sigur există o persoană care pe tine sau pe mine ne consideră iubire ideală. Cu toate că nu cunoaştem persoana şi e posibil să nici nu o vedem vreodată, sau o cunoaştem dar defapt nu ştim ce se ascunde sub prietenia cu ea..

De ce trebuie să cauţi? De ce trebuie să te stresezi? De ce trebuie să nu lipsească iubirea din nimic?

Nu înţeleg cum de totul se invârte în jurul iubirii…