Cu toţii avem, vom avea şi am avut. Împlinite, netolerate, imposibile, în aşteptare. Cândva, în trecutul apropiat, ea mi-a cerut un wish-list cu lucrurile ce vreau să le fac înainte de moarte. Acel sfârşit se apropie pentru toţi, încet dar sigur, câteodată nesigur şi rapid. Am o listă dar nu am publicat-o, nu i-am zis nimănui despre ea. Nici ţie nu-ţi scriu decât o parte din ea, pentru ce trebuie mai mult?
- Vreau măcar odată un bungee jumping.
- Skydiving
- O casă cu o grădină mare mai vreau..
- Vreau o scurtă vizită şi în Alaska sau măcar Moscova.
- Un băiat, neapărat.. Străduieşte-te viitoare-o.
- Vreau în Berger, un aven adânc de tot.
- Multe fructe, muuulte fructe, să fiu înconjurat de ele, toată viaţa.
- Să cunosc cât mai multă lume interesantă, vreu.
- Să fac fericiţi mulţi copii. Nu semnez contracte cu moşu’.
- Vreau cât mai stau în România mult frig.
- Vreau o expediţie măreaţă într-unul din marile lanţuri muntoase ale lumii.
- New York vreau să-l văd, presimt că îl lăudaţi degeaba.
- 10 km de mers contrasens pe străzile Londrei, să vă arat că se poate, fucking british people.
- La sfârşit să fiu mândru de mine, la sfârşitul vieţii.
- Să nu plângă nimeni după mine, vreau doar zâmbete…
- …
Lista continuă, dar nu se poate şi citi, sunt câteva din micile mele planuri. Sunt şi materiale şi sentimentale, multe.
P.S. Duminică e ultima zi când mai stăm de vorbă, luni voi pleca în frumosul nostru Apuseni. De data asta nu treburi speologice. Voi reveni în weekend, sper.
Vă salut, tot timpul!
